SAB 2011: piaţă săracă, vânzări slabe, parodie de salon

După patru ani în care România nu a avut niciun salon auto oficial, toamna aceasta ar fi trebuit să le aducă tuturor celor interesaţi de industria auto o surpriză de proporţii. Salonul Auto Bucureşti & Accesorii 2011 s-a vrut a fi o reînviere a tradiţiei începute în 1993, odată cu prima expoziţie românească dedicată exclusiv maşinilor, dar nu a reuşit decât să stârnească grimase şi zâmbete ironice din partea vizitatorilor.

În primul rând, varietatea mărcilor expuse inspira atmosfera din alimentarele ceauşiste, în care cei care nu voiau doar gheare de pui puteau cumpăra „luxoasele” oase. Dacă vizitatorii ar fi fost interesaţi de orice altă marcă în afara celor importate de grupul Ţiriac Auto, cea mai bună soluţie ar fi fost să meargă direct în showroom la Renault, Skoda sau Volkswagen, pentru că Salonul Auto Bucureşti a fost un fel de petrecere privată la care au avut acces doar mărcile Jaguar, Mercedes-Benz, Hyundai, Kia şi Range Rover, aruncate intr-un colţ de pavilion Romaero.

Al doilea pavilion a fost populat cu standuri ale firmelor de aspiratoare auto sau de vopsitorii. Probabil că aici ar fi trebuit ca vizitatorii să observe acel „& Accesorii” din titulatura salonului. În realitate, însă, toţi cei rătăciţi în acest loc nu găseau un punct de interes decât într-o Dacia Logan decapotabilă veche de un an şi expusă de o firmă de tuning independentă. În rest, marca naţională a fost total absentă de la expoziţie, dacă nu punem la socoteală câteva exemplare din parcare.

Atracţiile salonului au fost atât de puţine, încât le-am putea număra pe degete. Range Rover Evoque a debutat pe piaţa românească, alături de noile Mercedes-Benz B şi M Class, iar SLS AMG s-a bucurat de prima expunere la un salon românesc. Hyundai a adus la SAB & Accesorii 2011 coupe-ul Genesis, dar şi noul i40. Tot din Coreea de Sud, Kia Picanto a venit cu o generaţie complet nouă. În rest, câteva maşini second-hand şi retro, al căror loc alături de modelele noi nu era foarte clar.

Trecând peste faptul că niciun producător premium prezent la SAB 2011 nu şi-a expus toată gama de modele, preferând doar hiturile de vânzări, nu am putut ignora decizia frapantă a celor de la Jaguar de a expune un XF de dinaintea faceliftului, de parcă totul s-ar fi desfăşurat în târgul auto de la Vitan, iar maşinii i-ar mai fi lipsit doar hârtia cu „Mă vinde”, de pe parbriz. Merită menţionat şi că majoritatea expozanţilor au fost doar dealeri locali, fără nicio prezenţă oficială.

Şi totuşi, de ce Salonul Auto Bucureşti 2011 aduce mai mult a glumă decât a manifestare serioasă, demnă de o ţară europeană? Vânzarile, aflate în continuă scădere, îi determină pe importatori să limiteze foarte mult bugetele pentru promovare. Cu alte cuvinte, nimeni nu-şi permite să cheltuie chirii nejustificate, de câteva mii sau zeci de mii de euro, pentru un stand mare, care să primească nu doar toate modelele de serie ale unei mărci, ci şi câteva concepte.

În plus, glorioasa guvernare de-acum, la fel ca şi glorioasele guvernări care s-au perindat pe scena politică de 20 de ani încoace, nu a reuşit să pună la punct un centru expoziţional naţional. Avantajul evident al unei asemenea soluţii ar fi, dincolo de orgoliile de moment, unul cât se poate de clar. Chiriile pe care reprezentanţii mărcilor auto ar fi nevoiţi să le suporte într-un asemenea loc ar fi considerabil mai mici, iar numărul celor dispuşi să „se vadă” la salon ar creşte.

Astfel, cu puţină implicare din partea ministerului de turism, de exemplu, România nu ar putea doar să mai câştige un domeniu prin care să atragă turişti, dar s-ar putea reîntoarce printre ţările cu saloane auto recunoscute pe plan internaţional.

Adică exact acolo unde era până în 2007.